Reconstruirea stratului de ozon: cum s-a reunit lumea pentru lucrările de reparații finale

În ceea ce privește anii 1980, căderea Zidului Berlinului în 1989 a remodelat viitorul, anunțând zorii unei noi ordini mondiale. Dar un alt eveniment semnificativ, dar mai puțin cunoscut, din acel deceniu a avut loc cu doi ani mai devreme, când guvernele s-au reunit pentru a inversa daunele aduse stratului de ozon și pentru a ne asigura că avem un viitor viabil de remodelat.

Adoptarea Protocolului de la Montreal privind substanțele care epuizează stratul de ozon la 16 septembrie 1987 a marcat un punct de cotitură în istoria mediului. De asemenea, a arătat că atunci când știința și voința politică își unesc forțele, rezultatele pot schimba lumea.

„În fața unei triple crize planetare - climă, natură și poluare - Protocolul de la Montreal este unul dintre cele mai bune exemple pe care le avem despre rezultatul pozitiv și puternic al multilateralismului”, a declarat Meg Seki, secretar executiv al Programului Națiunilor Unite pentru Mediu ( UNEP) Secretariatul Ozon. „Când știința solidă este baza pentru acțiunea universală, putem depăși ceea ce poate părea provocări globale de mediu insurmontabile.”

Povestea remarcabilă a bătăliei pentru salvarea stratului de ozon începe cu știința.

La mijlocul anilor 1970, oamenii de știință au avertizat că substanțele chimice produse de om în produsele de zi cu zi precum aerosoli, spume, frigidere și aparate de aer condiționat dăunează stratului de ozon. În acel moment, nu știau amploarea problemei. Dar în 1985, s-a confirmat o gaură în stratul de ozon peste Antarctica. Ecranul solar natural al lumii, care protejează oamenii, plantele, animalele și ecosistemele de radiațiile ultraviolete excesive, a fost încălcat.

Articolul complet poate fi citit - aici.